Singur

 Pe fruntea ta,
Isi destreama anii
Matasea alba
A zilelor ce-au fost
Ti-au pus in ochi
Povara suferintii
Si-un gol imens
In viata fara rost...


De ce-au murit
In zari infiorate
Ademeniri
De visuri efemere?
De ce ti-au nins
Pe florile din suflet 
Indolieri
De tragice mistere?


De ce te doare 
Alba-ncaruntire,
Facandu-te mai trist
Ca un sihastru?
Intrebi, nedumerit,
Nemarginirea
Ce se-nfasoara
In miraju-albastru?
Dar nimeni
Nu raspundea suferintei,
Pe lespedea durerii
Ingenunchezi,
De fildesul suprem
Al reveriei,
Intunecat
Si trist te-ndepartezi,

Si te indrepti
Cu pasi de agonie
Spre Sfinxul negru
Al zadarniciei,
In timp ce anii
Isi astern pe frunte
Nimicitorul nimb
Al vesniciei....